Unghiul de rulare al suspensiei este unul dintre factorii principali care afectează stabilitatea statică de rulare a unei mașini și afectează în mod direct alți indicatori de performanță ai stabilității manevrării mașinii, cum ar fi subvirarea, punctul de viraj neutru și accelerația laterală. Pentru a crește rigiditatea la rulare a suspensiei, majoritatea mașinilor sunt acum echipate cu o bară stabilizatoare.
Pentru bara de stabilizare laterală, în primul rând, indicele de proiectare direct legat de stabilitatea operațională este rigiditatea sa echivalentă la rulare la roată și, în al doilea rând, propria sa rigiditate la rulare; În al doilea rând, designul barei stabilizatoare trebuie să îndeplinească cerințele de rezistență; În al treilea rând, greutatea barei stabilizatoare ar trebui redusă cât mai mult posibil.
Când caroseria vehiculului se mișcă doar vertical și cele două suspensii se deformează în mod egal, bara stabilizatoare se rotește liber în interiorul manșonului și nu funcționează. Când suspensia de pe ambele părți se deformează neuniform și vehiculul se înclină lateral pe suprafața drumului, o parte a cadrului se deplasează mai aproape de suportul arcului, iar capătul barei stabilizatoare de pe acea parte se mișcă în sus față de cadru, în timp ce cealaltă partea laterală a cadrului se îndepărtează de suportul arcului, iar capătul corespunzător al barei stabilizatoare se mișcă în jos față de cadru. Cu toate acestea, atunci când vehiculul și cadrul se înclină, mijlocul barei stabilizatoare laterale nu se mișcă în raport cu cadrul. Când vehiculul se înclină, părțile longitudinale de pe ambele părți ale barei stabilizatoare se îndoaie în direcții diferite, determinând răsucirea barei stabilizatoare. Cuplul intern de torsiune generat de bara elastică stabilizatoare împiedică deformarea arcului suspensiei, reducând astfel înclinarea laterală și vibrația unghiulară laterală a caroseriei vehiculului.
